L-am cunoscut în clipa cea mai fastă,
Pentru tot restul existenței mele.
Iar contopirea s-a produs îndată.
Rememorând obsesia lui Faust,
Atunci i-am spus eu clipei prima dată:
„Rămâi, că ești atât de minunată!”

*
* *

L-am regăsit, acum, după decenii
Și nici nu știu dacă ne-am despărțit…
El s-a pierdut în mărginirea clipei,
Iar eu m-am rătăcit în infinit.

Margareta Moldoveanu